Până aici e bine: pe marginea secolului s-a trezit Iarna Primăvară şi Primăvara - Împărăteasa lumii, Ce zici de atâta ironie din partea anotimpurilor!?! Totul este normal: copiii sunt oameni mari din cărucior şi oamenii mari sunt copii de ţâţă în aşteptarea pensiei?! De atâta alb au îngheţat şi ideile mai marilor zilei. Ne susţinem prin celulele celuilalt ca într-o festivitate a vrăjitoarelor sezoniere, ele dau mantra "retur" sau "paste copy" pământenilor mai reuşiţi în viziunea lui Nero sau Chaplin?! Totul pare o glumă lătăreaţă şi oltenească, Savurată precum un banc sec! Pe marginea iernii, dinspre primăvară, Patinăm toţi, pătimaş şi foarte calzi Şi foarte plăpânzi şi foarte foarte fericiţi La agonia din jur, suntem părtaşi cu o sclipire Şi cu un zâmbet vag, totul e trecere Dar noi suntem mereu aceiaşi Dar cu o aripă mai puţin…