"Ingeri particulari", un articol de Tudor Opriş

Creation Category: 



Spre miezul celui de-al optulea deceniu al recentului apusului veac, când începea să fumege craterul unei generaţii ambiţioase şi dornice de a-şi revărsa peste timp lava poetică o graţioasă, vioaie şi proaspătă elevă de liceu din « oraşul prăbuşirilor » bătea la porţile vestitului cenaclu « Săgetătorul » pentru a-şi încerca harul de stihuitoare şi graficiană precoce.

                Am primit-o cu multă plăcere şi nespusă dragoste. Dârele trecerii ei luminoase s-au păstrat nu numai în amintirile Mentorului dar şi în antologiile de versuri pe care le-a înflorit cu versurile şi desenele ei, ca şi înscrisurile de pe diplomele ei de laureată a Concursului naţional "Tinere condeie".

După absolvirea liceului, Marina a dispărut brusc ca poetă pentru a face apoi loc în arhitectură, pictură şi grafică unei feminine şi surprinzătoare apariţii cu aură şi destin michelangeloiesc. Aşa cum titanul Renaşterii, ostenit puţin de daltă, planşetă şi penel, a pus mâna pe condei şi strănepoata peste timp si fruntarii şi-a întors ochii spre poezie, după un lung periplu prin tărâmul altor arte.

Claustrată ani în şir într-o rezervaţie interioară pe care abia acum o deschide privirii semenilor, ea a croit ca o inspirată arhitectă ce este, un paradis infernal, populat şi servit de „îngeri particulari", în acest tardiv dar excepţional volum de debut, poate una din cele mai frumoase cărţi de dragoste pe care am citit-o, Marina reînvie mitul îngerului, dar nu cel prerafaelit din poeziile lui Alfred Samain, presărând cântece peste grădini simboliste si nici năvălitor ca o zăpadă pe pământ pentru a-i reda puritatea, ca în poemele lui Vasile Voiculescu, ci un înger de cu totul altă factură, îngerul ei pur ca un crin şi chinuit de o „bubă pământească" precum cel arghezian, puternic si sperios, grav şi jucăuş, aspru şi catifelat, distant şi apăsător matern, însă totdeauna topit cu aripi cu tot în camea şi sufletul ei, nu este decât propriul alter ego care ne invită să vizităm bolgiile în care poeta şi-a consumat în ani de răstrişte şi taină stările şi dramele de o adâncă trăire omenească.


prof. dr. Tudor OPRIŞ membru al Uniunii Scriitorilor din România

 Postfaţă la „Ingeri particulari" de Marina Nicolaev, 2002, editura Inedit, Bucureşti