Haifa: LIVIU MOSCOVICI ÎN DIALOG CU POETA BIANCA MARCOVICI

Creation Category: 

 

Personalități din aliaua noastră (28)

“…ce-mi rămîne de făcut? E să ascult de toată lumea și să scriu ca mine… “

Răsfoind cîteva vechi însemnări privind debuturi literare ieșene, am descoperit că se împlinesc douăzeci și cinci de ani de cînd Bianca Marcovici a apărut cu o poezie în presă.
Au trecut anii. I-am urmărit aparițiile editoriale, am auzit-o recitînd la multe festivități culturale,la întîlniri cu cititorii. Am scris cronici despre cărțile ei ( vezi “Viața noastră” din 18 iul.2003, 25 iun.2004, 3 sep.2004, 31 dec.2004, 17 mar.2006, 14 mar.2008), dar la împlinirea a două decenii și jumătate de la debut se impunea un alt gen literar, un interviu. I l-am solicitat.Poeta mi-a răspuns cu amabilitate. Discuția purtată în primitoarea sa casă din Haifa – unde găsesti cărți și reviste din Iași ,București dar și din Tel Aviv sau Ierusalim -a fost aceea cu un interlocutor sincer, prietenos, deschis să răspundă oricăror probleme...






LIVIU MOSCOVICI ( L.M.) : O întrebare de început : Ce amintiri ai despre debutul tău ?
_
BIANCA MARCOVICI ( B.M. ) : Lucrurile frumoase ni le amintim.Erau singurele momente care ne făceau să uităm de greutățile prin care am trecut și am suferit împreună... Mă gîndesc la neputința de a reacționa, decît prin poezie, la situația poetului evreu. Dar ... îmi aminesc că am fost fericită de debutul meu literar în Revista Cultului Mozaic în 1983.Mi-a apărut ””””poezia Auschwitz, 1983!: "Nici un avion din lume/ Nu a bombardat drumurile ce duceau l a Auschwitz-" .Debutul meu într-o carte a avut loc la Editura "Junimea", 1985. Cred că pot să mă laud ca au fost în concurs 400 de manuscrise. Am așteptat patru ani pînă la confirmarea debutului. "Am sărit în tavan " cînd am primit telefon de la editură că am reușit! ...Altfel se petrec lucrurile la noi,acum ! Prea mulți se autodebutează, plătind bani grei pentru editare frumoasă , însă citindu-le cărțile dezamăgirea intervine pe parcurs!


L.M. :Cînd ai ajuns în Israel, cum te-ai descurcat venind în țară la 40 de ani, cu două fete, înainte de armată, după cîte știu?


B.M.: Trebuie să-mi rezum viața în cîteva fraze, bilanț frumos :Fetele mele au făcut armata, una după alta luîndu-și bacalaureatul într-un timp record, mai apoi studente, etc...Sunt deja măritate.Mă pot bucura deja de 4 nepoți!
Soțul meu, cititorul numărul unu, mă susține pe toate căile. M-a insotit cînd a fost lansarea antologiei mele, "Puțin blond cu mult farmec", la Tîrgul de carte de la Ierusalim.Am fost împreună și la "Zilele Revistei Convorbiri Literare"desfășurate la Iași, 2005


L.M. : Văd că ai multe performanțe literare, 25 cărți, poeziile tale au fost traduse în germană, franceză, ebraică, și mai recent în portugheză, în revista "Niram Art", premii literare, prezentă ca invitată la I.C.R. din Tel Aviv cu lansarea ultimei cărți de poezii, "Impactul virtualului", premii internaționale în Iugoslavia, Israel și România. Au scris despre cărțile tale peste 50 de critici,ești colaboratoare la 30 de reviste, prezentă în zeci de antologii colective, ce ar mai fi de adăugat?


B.M.: Cred că nu ai înțeles esențialul, toate astea sunt doar" o moștenire lirică " , cum spune George Astaloș în antologia sa, unde m-a tradus în limba franceză alături de alți autori, doar pentru cei de Dincolo, din România, pentru că fetele mele s-au rupt de limba română iar nepoții deja nu comunică decît in ebraică! Cred , sau aproape sunt sigură, că tot ce am agonisit și strîns în arhiva mea personală se va pierde, e suficient cea virtuală, dacă blog-urile respective nu vor fi șterse chiar de cei care le găzduiesc! Lucruri pe care le primesc deja, în viață fiind! Așa că îmi trăiesc clipa, nefolosind nici un model literar, nota mea personală din poezie a reușit, reunind cele citite, adăugînd muzica, arhitectura poemului. Pentru că poezia nu se face... și nu e rimă, e o infuzie, ca un ceai bun la gust.

L.M.: Ai amintit acum,în puține cuvinte, că în poezia ta ai reunit ecouri din lecturile făcute. Ce autori îți sînt mai apropiați? Ce a citit și ce citește acum Bianca Marcovici ?


B.M.:. Pornind de la Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Luiza Carol, Solo Har, Andrei Fischof , ajung la Elfriede Jelinek,Sesto Pals, Gherasim Luca, Sorin Anca, Sebastian Costin, Adam Simantov, Mircea Cărtărescu, Radu Bărbulescu, Amos Oz…., După cum vezi, nu negljez scriitorii israelieni care scriu / au scris în românește, nu neglijez scriitorii români care au adus o notă nouă în poezie, după cum nu neglijez autori mari din literatura universală de astăzi.


L.M. : Vorbești numai de lecturi din poeți și prozatori mari. Dar Bianca Marcovici este ingineră. Lecturile nu te îndepărtează de profesia ta? Se împacă poezia cu munca de proiectare inginerească?

B.M.: O întrebare care mă duce cu gîndul cum să separ pasiunile de meseria pe care o fac și acum ca ingineră la Socetatea de Electricitate și munca mea legată de poezie ca redactor -colaborator la reviste virtuale care apar pe internet, Argos - Craiova sau Acum, http://www.romanialibera.com , site-ul lui Ștefan Maier, la care mai pot adăuga și blog-ul meu de la adresa http://wxwx.wordpress.com.
Dacă cineva are răbdare să citească va descoperi în arhive cît de mult m-am străduit să promovez, ca și tine, mulți scriitori care scriu încă în limba română pe virtual, tocmai acolo unde poate citi mult mai multă lume decît cei care sunt abonați la revistele tipărite. Dar adevărata mea pasiune a fost vioara! Cu ea , căntînd în orchestra Comunităților evreiești reunite din România, am reușit , în turnee să văd o altă lume. Așa am ajuns să călătoresc, pentru prima oară în Elveția, Statele Unite și Israel.


L.M.: Te remarc ca o poetă neutră. Nu te aliniezi la nici o grupare , din Israel sau România, ca membră a Uniunii Scriitorilor. din România si a A.S.I.L.R?


B.M.: Nu pot spune că nu mă aliniez...Pentru fiecare a fost o perioadă. Cînd am venit în țară am fost primită călduros de Al. Mirodan, Virgil Duda, Sebastian Costin, dr. Sergiu Levin, dr.Elena Esther Tacciu, Mirel Brateș, Luiza Carol, Solo Har, Carol Isac, I .Schechter, Andrei Fischoff, Șlomo David, dr.Șlomo Laiș, Sonia Palti, Shaul Carmel! Mai pe urmă, mulți m-au încurajat ...! La Neptun, la "Colocviile de literatură", unde am fost de două ori, mi-am dat seama că nu există drum de întoarcere pentru noi, în literatura română, signonul nostru e mult diferit. Nu putem recupera sau concura cu literatura de limbă română din România, Dar, mai știi, pot să fiu contrazisă.


L.M.:Aș încerca o întrebare legată de prezența ta în dicționare literare.Ce părere are Bianca Marcovici despre faptul că apare în dicționarele românești și nu în cele din Israel Recent a apărut Lexiconul scriitorilor ebraici. Din 500 de scriitori , din aliaua româna apare numai Andrei Fishcoff, Riri Manor,Har Bar/Shalom…precum și cîțiva care au scris numai în ebraică precum Yehuda Gur –Arie ,Aharon Apelfeld.


B.M. : Nu sînt în dicționarul ebraic dar sînt în cel romînesc editat de Academia Română. ,vol.4, literele L/O. Un dicționar de mare prestigiu științific. Sînt fericită că sînt recunoscută ca poetă în România ! Chiar daca sînt israeliană și nu am apărut în dicționarele tipărite aici, am apărut în cele românești. Erau vremuri cînd Asociația a editat un număr din cu toti scriitorii israelieni de limbă română. Ar trebui reeditat. Mi s-a dedicat un articol și într-un dicționar literar editat la Iași precum și în biobibliografia semnată de regretatul Em. Aczel și apărută la Editura Hasefer.
Eu nu sînt scriitoare de limbă ebraică. Cei menționati mai sus au scris în ebraică dar ,eu , venită la 40 de ani, nu mai pot visa în ebraică pentru a scrie POEZIE.  Nu sînt complexată pentru acest motiv. Dacă vor apărea traducători care să mă traducă, așa cum s-a întîmplat pîna acum, recepționînd poezia mea și traducîndu-mi-o, mi se pare o mare realizare. Așa cum poeziile mele au fost traduse de Radu Bărbulescu în germană. Nicole Pottier m-a tradus în franceză, Luiza Carol în engleză și A.Fischoff în ebraică.


L.M.: .În aceeași sferă de probleme, am avut marea bucurie să te văd pe estrada Centrului cultural român din Tel Aviv ,la un frumos recital de poezie, alături de alți scriitori. A constituit acest lucru o satisfacție pentru poeta Bianca Marcovici?


B.M.;. Cred că această întrebare mă pune puțin în dificultate. M-am bucurat că am fost unul dintre scriitorii învitați la Institutul cultural român din Tel Aviv . Doamna dr. Madeea Axenciuc a sesizat nuanțele și dorințele scriitorilor israelieni de limbă română, să le fie lansate cărțile în acest cadru, la Tel Aviv! Schimburile culturale inclină însă să facă cunoscuți mai mulți învitați și autori din România. Dar poate e numai o impresie să cred că s-a uitat de noi, poeții!
Ca să fiu mai sinceră, munca pe internet, ca o colaboratoare permanentă la unele reviste sau cotidiene, mi-a umplut acest gol legat de tipărirea creației mele. M-am retras din anumite jurii, conduceri de asociații, tocmai ca să am timpul meu liber și să pot ajuta fetele cu cei patru nepoței, să citesc mai mult și, pe de altă parte, să mă rup de pericolul inerent și cunoscut, că cine are funcție va primi, la fel, Dincolo sau Dincoace, onoarea de a fi invitat la diferite schimburi culturale. Rămân neutră în această echilibristică de a nu supăra pe cineva simțindu-se cu musca pe căciulă !


L.M.: Să-ți pun o ultimă întrebare : Ce consideri că nu ai făcut pînă acum din punct de vedere literar, artistic, și ai vrea să realizezi de acum înainte ?


B.M. : Multe n-am făcut. Îmi cunosc limitele ! Fac parte din generația 80, cum s-a exprimat cîndva scriitorul Zoltan Teerner. Poeta Rodica Grindea m-a localizat în Israel. Liviu Moscovici ca și Carol Isac mi-au urmărit nostalgia după locurile natale, Iașul, și transferul meu în cosmosul iudaic. Adam Simantov, unul din prefațatorii cărții mele, mi-a localizat apartenența și registrul poetic. Lucian Zeev Herșcovici m-a făcut „ecologistă” și m-a încadrat în categoria unei „ idișe mame”...
Ce-mi rămîne de făcut, legat de întrebarea ta, dragă Liviu Moscovici, care mă cunoști, așa cum ai mai spus, din caravanele literare organizate în localitățile din preajma Iașului,...., e să ascult de toată lumea și să scriu ca mine, eu fiind o neconvențională, adică prefer „infuzii poetice” care pot acoperi multe pagini de roman, în puține cuvinte, scenarii de film cu secvențe paralele, citind printre rînduri cu cerneală simpatică, indiferent cînd și unde, doar înprovizînd pe un” Capriciu „de Paganini sau ascultînd „Simfonia spaniolă” de Lalo ( -vezi „Impactul virtualului”)...


L.M.: Din cronicile care s-au scris despre tine, ai reținut un citat memorabil ?...


B.M. : ...cel al Ginei Sebastian Alcalay. Să ți-l redau : „ Există de altfel și numeroase alte poeme cu accente feministe îndreptate împotriva bărbaților exhibiționiști, a celor ce se laudă „că pot avea orice femeie”, a „ violatorilor” etc. Dar toate acestea și alte menționate /.../sînt contracarate într-o măsură importantă de versuri, mai degrabă, senine, în care poeta ne apare în ipostaza de bunică, obsedată de „ramuri de copac înflorite” și de „kilograme de nepoți” ce îi „mărșăluiesc” în brațe. Versuri exprimînd nevoia impetuoasă de puritate, vizualizate în „orhideea plăpîndă” sau în „crinul de pe mormîntul tatălui”...


L.M. : Îți mulțumesc pentru această interesantă discuție și îți urez, acum, la început de Nou An, fericire, multă sănătate, împliniri, cărți nenumărate care să îmbogățească bibliotecile noastre.


  
 fotografie cu nepotul Ofir  

Sursa: Viața noastră, Tel- Aviv, joi, 8 octombrie, 2008

http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?poet=211&step=articol&id=8308

Interviu preluat cu acordul doamnei Bianca Marcovici

You voted 'up'.