Galia Maria Gruder și Burschi Gruder - "Flor un fluture cutezător"

Creation Category: 


Photobucket

Galia Maria Gruder și Burschi Gruder - „Flor un fluture cutezător”

București Editura CNI Coresi 2010
80 pagini
ISBN 978-973-570-383-7


În primele zile ale anului 2011, editura CNI Coresi din Bucuresti a publicat o nouă carte sub semnătura celor doi decani ai cărților pentru copii: Galia Maria Gruder și Burschi Gruder - „Flor un fluture cutezător”. Galia Maria Gruder și Burschi Gruder reprezintă un cuplu renumit de autori care au încântat generații după generații prin cărțile dedicate celor mici și celor mari de-a lungul zecilor de ani. Așa cum am mai menționat, cu prilejul prezentării altor cărți, acești doi artiști au avut fiecare cariere deosebite în domeniile lor. Împreună a fost considerat unul dintre cele mai populare tandemuri creative din literatura pentru copii care, mai mult, au reușit să se completeze reciproc cu talent și afecțiune.



Originară din Basarabia, scriitoarea Galia Maria Gruder are o dublă specializare: Facultatea de Chimie Industrială de la Politehnică și Facultatea de Litere din București. Două specializări, două pasiuni îngemănate: literatura și știința. Activitatea sa științifică în domeniul cristalelor dure și metalelor neferoase a fost evidențiată prin numeroase comunicări științifice și publicații de specialitate în țară și în afara acesteia, i-a permis publicarea unor cărți precum «De la silex la diamante sintetice» (Ed. Tineretului, 1960), «Povestea unui cristal de sare» (Ed. Tineretului, 1967), «Familia diamantului» (Ed. Științifică, 1968), «Strălucire si destin: o istorie a pietrelor prețioase» (Ed. Tritonic, 2000), «Cartea aurului» (Editura Humanitas, 2003), «Cartea nestematelor» (Editura Humanitas, 2003), «Istoria fascinantă a pietrelor prețioase (Tritonic, 2007), «Darurile Lumii Noi (1492 – 1992)» (Trei Iezi Cucuieți, 1994).
Cărțile pentru copii scrise de ea au fost ilustrate cu talent și pasiune de soțul său Burschi Gruder.

Photobucket
(Foto: Galia Maria Gruder)

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, graficianul Max Emanuel (Burschi) Gruder, s-a născut la data de 16 mai 1928 la Cernăuți, din părinți originari din Bucovina. Imediat după război, a absolvit Politehnica din București, secția mecanică. Încă din perioada studenției s-a evidențiat ca ilustrator de cărți și reviste pentru copii, adevărată pasiune care a durat aproape 70 de ani.
Burschi Gruder este menționat în „Istoria benzii desenate românești 1891-2010” autori Dodo Niță și Alexandru Ciubotariu - Editura Vellant, 2010; «Dicționarul benzii desenate din România», autori Dodo Niță și Virgil Tomuleț, editura MJM Craiova 2005; în «Dictionnaire de la bande dessinée roumaine», 2008, autori Dodo Niță și Mircea Arapu, și este considerat unul dintre inovatorii stilului de banda desenată din România, fiind, în fapt, decanul acestui gen de ilustrație din România.
A plecat dintre noi în 2010 într-o zi de noiembrie, la București.

Aflându-se sub tipar, cartea „Flor un fluture cutezător” a apărut la scurt timp după dispariția lui Burschi Gruder, în ianuarie 2011.
Cartea cuprinde trei povești în versuri dedicate lui Flor: „În frumoasa luna mai/Flor ajunge în Hawaii”, „Flor - un fluture artist/Și curentul fluturist”, „Căsătoria fluturelui Flor/și întâlnirea cu un șoarece tenor”. Sunt povești fermecate moderne pentru toate generațiile.

Îmi amintesc de aceste desene înainte de a fi trimise la editură, așteptând cuminți într-un sertar din atelierul artistului. Luminoase, încrezătoare, în haine noi de culoare, mi-au rămas multă vreme în memorie. Așteptau o editură pe măsura acestui mare talent.

Am aflat mult mai târziu incredibila poveste a fluturelui Flor, după ce „fluturele nostru a rămas fără tată”. Mi-a fost dezvăluită de Galia Maria Gruder:

„S-a întâmplat într-o dimineață luminoasă și rece de primăvară. In timpul iernii terminasem de scris cele trei povești despre fluturele Fior. Le reciteam acum, așezată la biroul din camera mea. Soțul meu desena la planșetă, în atelierul alăturat.
- Vino aici, m-a chemat. Avem un musafir.
- Nu m-am prins, am răspuns. Știu că e 1 aprilie.
- Nu glumesc, crede-mă. Vino mai repede!
Într-adevăr, nu era o glumă. Ceea ce am văzut mi s-a părut însă neverosimil și așa îmi pare încă și acum: pe geamul atelierului ședea, cu aripile desfăcute, un fluture superb. Nu s-a ferit când ne-am apropiat să-1 admirăm.
- Nu se teme de noi. De unde a venit oare?
- Poate a avut crisalida pitită după vreo mobilă din casă... s-a născut aici și ne ia drept părinții lui!
- Să-i dăm drumul afară.
L-am luat în palmă, soțul meu a deschis larg fereastra și în cameră a năvălit un val de aer rece.
- Drum bun, fluture, i-am spus. Ai parcul în față.
Dar lui nu i-a plăcut răcoarea de afară și, în loc să-și ia zborul, a început să urce repede pe brațul meu, în sensul opus ferestrei. I-am respectat alegerea și fluturele a rămas cu noi. L-am botezat Flor și i-am făcut „casă" provizorie într-o cutie de pantofi pe care am perforat-o ca să aibă destul aer. I-am cumpărat zambile de la florăreasa mea. Când vremea s-a mai încălzit, l-am scos la soare, în balcon și, până la urmă, Fior s-a decis să aleagă libertatea. Ne-a fost dor de el... îmi vor aminti de Flor poveștile predate la Editură, ilustrate de soțul meu.”


Am încă prin casă, o cutie mare, mare de culori, din partea colegei sale de redacție, Lise Marin și a mea. Din nefericire, astă-toamnă nu am reușit să i-o ofer înainte de plecarea sa neașteptată.

Oftez privind acest fluture plin de culoarea marilor anotimpuri – ale prieteniei și tinereții –, care a reușit să deschidă tuturor cititorilor aripile viselor, grație unui Artist mare - de o discreție și o eleganță sufletească remarcabile -, și care mai ales, a reușit să-și păstreze sufletul de copil zeci și zeci de ani.
Dar, așa cum spuneau și părinții lui Flor, (...) „așa-i rânduit în natură - /În puține zile atingi vârsta matură, Iar când frunzele prind să se scuture/Se termină și viața de fluture...”

Burschi Gruder a plecat dintre noi să coloreze stelele și aripile fluturilor-artiști.
Deplin încrezător, ne-a lăsat în semn de adio, ultima sa carte a poveștii lui Flor, alături de toate cărțile și desenele sale, mirabile desemne ale talentului unei vieți de OM.