"The Father Christmas Letters" Scrisorile de Crăciun ale tatii - Tolkien

Photobucket



Un cântec al lui Sztevanovity Zorán spune că omul nu află valoarea unui pahar cu apă decât atunci când se trezește în deșert, în bătaia unui soare arzător, pe o caniculă de se topesc și stâncile. John Ronald Reuel Tolkien a rămas orfan de tată la numai 4 ani, iar apoi în 1904 și-a pierdut și mama, deci a cunoscut cum este să ai o familie, ce înseamnă s-o pierzi și cât de greu este s-o duci de unul singur. La 17 ani, el s-a îndrăgostit de Edith Mary Bratt, o altă orfană, dar, întrucât s-a lăsat pe tânjală și și-a neglijat studiile, a pierdut o bursă la Oxford. Părintele iezuit Francis Xavier Morgan, cel "de-al doilea tată", a intervenit ferm, i-a interzis să o întâlnească pe Edith până când va împlini vârsta majoratului (21 de ani) și l-a sfătuit să aștepte, să aibă întâi o pâine în mână, drept care cei doi îndrăgostiți s-au căsătorit șapte ani mai târziu, în 22 martie 1916.


Despre iubirea lor, aidoma celei dintre Philemon și Baucis, s-au scris zeci de mii de pagini. A început însuși scriitorul, când a așternut pe hârtie povestea dintre zâna Lúthien Tinúviel și muritorul Beren, eroii care au recuperat unul dintre silmarilli, nestematele făurite și blestemate de Fëanor, din coroana de fier a lui Morgoth, Stăpânul Întunecimii. Tolkien a mărturisit cu diferite ocazii că și-a modelat eroina din "Silmarillion" după chipul și asemănarea unei "privighetoare" (Tinúviel):

"Lúthien era cea mai frumoasă făptură dintre toți Copiii lui Ilúvatar. Albastru îi era veșmântul, asemenea cerului umbrit de nori, dar ochii îi erau cenușii, precum seara luminată de stele; mantia-i era brodată cu flori de aur, însă părul îi era negru, așa cum sunt umbrele amurgului. Aidoma luminii de pe frunzele copacilor, aidoma glasului apelor limpezi, ca stelele de deasupra cețurilor lumii - astfel îi era strălucirea și frumusețea."

Când Edith a murit, în 29 noiembrie 1971, la vârsta de 82 de ani, Tolkien a pus ca numele zânei să fie gravat pe piatra de căpătâi din cimitirul Wolvercote (Oxford) și a cerut ca sub numele său să fie adăugat cel al lui Beren.

Căsătoria lor a fost binecuvântată cu patru copii. Întâiul născut, John Francis Reuel, a văzut lumina zilei în 17 noiembrie 1917. După terminarea Primului Război Mondial, au urmat Michael Hilary Reuel (22 octombrie 1920), Christopher John Reuel (21 noiembrie 1924) și Priscilla Anne Reuel (18 iunie 1929).

Tolkien a început să picteze și să le trimită copiilor săi răvașe din partea lui Moș Crăciun în 1920, după nașterea lui Michael. Ele erau descoperite apoi dintr-odată, cu urme umede de fulgi abia topiți, timbrate cu mărci poștale vizate de oficiul polar (uneori le aducea însuși poștașul, alteori rămâneau lăsate în urmă de Moș Crăciun). Ca niște hobbiței bine educați, copiii răspundeau la scrisori și își lăsau mesajele pe cămin, unde dispăreau pe neașteptate, fără ca cineva să fi trecut prin cameră.

În răvașele primite, Moș Crăciun își descria casa, povestea fapte de pomină petrecute la Polul Nord, întâmplări pățite de prietenii săi, unele caraghioase, altele intrigante. O dată cu trecerea timpului, gospodăria Moșului devenea tot mai cuprinzătoare; acolo, unde cândva nu trăia decât Ursul Polar, au apărut mai târziu spiridușii zăpezii, gnomii roșii, oamenii de zăpadă, urșii de peșteră, precum și nepoții Ursului Polar, Paksu și Valkotukka, doi ștrengari sosiți în vizită.

Ursul Polar era asistentul șef al Moșului, dar și cauza principală a dezastrelor care produceau încurcături și lipsuri din cadourile cerute de Crăciun. De obicei, Moșul comenta pățaniile, cu un scris tremurat, cu multe majuscule colțuroase. La un moment dat, el s-a schimbat, deoarece în 1936 Moșul a angajat un elf numit Ilbereth pe post de secretar (în ultimele scrisori elfii joacă un rol important în apărarea casei și pivniței Moșului împotriva atacurilor goblinilor).

În 1925, vântul i-a suflat Moșului căciula din cap și a plantat-o fix în vârful Polului Nord. Când Ursul Polar s-a cățărat s-o coboare, polul s-a frânt, iar îndrăznețul s-a prăbușit prin acoperiș în sufragerie și și-a rupt piciorul. În anul următor, nătăflețul a tras de o manetă și a epuizat dintr-un foc toate artificiile care dau naștere aurorelor boreale. Ca să peticească situația, păcătosul și-a rugat verișoara, Ursa Mare, să strălucească mai puternic. Când Moș Crăciun a aprins un foc mare ca să-și mulțumească ajutorul, gheața s-a topit și totul s-a prăbușit în groapă, spre marea spaimă a Doamnei Focă.

În 1931, apar cei doi ursuleți năzdrăvani, ale căror nume "s-ar putea traduce aproximativ" prin "Grasul" și "Blană-Înzăpezită". Evident, mai mult i-au încurcat pe Moșul și pe spiridușii ocupați cu împachetatul. Îndrăgostit de limbi și de scrieri, Tolkien nu s-a stăpânit nici de această dată și în 1932 a inventat un alfabet goblinesc, descifrat de către Ursul Polar pe pereții peșterilor unde se rătăcise la un moment dat și de unde a scăpat cu ajutorul Ursului-de-Grotă.

Șirul ineditelor scrisori s-a întrerupt înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, când băieții deveniseră deja mari. Ele au fost păstrate de familie și publicate ulterior de Baillie Tolkien, cea de-a doua soție a lui Christopher Tolkien, în 1976, la Editura George Allen and Unwin din Londra, cu titlul "The Father Christmas Letters" (un titlu șugubăț, care se pretează la jocuri de cuvinte). Cartea a fost publicată peste ocean de Houghton Mifflin din Boston și apoi a cunoscut mai multe ediții, unele cu titlul modificat univoc în "Letters from Father Christmas" (Harper Collins, 2004), vezi http://www.fantasticfiction.co.uk/t/j-r-r-tolkien/father-christmas-letters.htm.

În românește a început să fie tradusă de poeta Simone Györfi în decembrie 2004 și publicată secvențial, vreme de doi ani, cu titlul "Scrisorile de Crăciun ale tatii" (o interpretare posibilă a titlului englezesc din ediția princeps) în "Pro-Scris". Traducerea oficială, cu titlul "Scrisori de la Moș Crăciun", a fost realizată de Fabiola Popa și a văzut lumina tiparului în 2006, la Editura RAO, în format de album bogat ilustrat.

Györfi-Deák György

http://proscris.110mb.com/