Exportul de cultură românească și scandalul ICR New York, de Dan CULCER

Comentez doar unul din aspectele scandalului Institutului Cultural Român New York. Acela al exportului de cultură, a modului în care se definește interesul cultural și rolul artistului în societate.

In jurul scandalului privind activitatea ICR și a diverselor sale filiale confuzia este întreținută, fiindcă presa și diversele intervenții oficiale, oficioase și polemice pun accentele unde vor, în funcție de interesele grupusculare.



Este pentru mine evident ca în anumite cazuri, și cele citate privind activitatea artiștilor români de la New York, prezentați de Centrul cultural local, intra în această serie, este vorba de aplicarea contraproductivă a principiului sincronismului.

Este inutil să se arate, la New York, ca și în România există o artă de stradă, provocatoare, protestară, șocantă, etc. Tagurile de bandă și folosirea bombelor de culoare există de decenii, revistele specializate au recuperat de mult revolta care stătea la baza apariției lor. Se face azi comert cu aceste "arte".

A lua aceste forme de artă ca expresii ale unei neoavangarde localizabile și exportabile cu care ar fi bine să ne mândrim, după ce ele se practică, din nevoi interne ale culturii americane, și nu prin imitație și conformism retroactiv, nu este decât reînvierea vechii practici a creării cu orice preț a faliților noștri.

Argumentul că aceste tipuri de expresie grafică ar fi apărut și în alte țări ale lumii nu face decât să ne întărească convingerea efectelor uniformizatoare ale globalizării prin existența unor medii de comunicare accesibile transfrontalier. E bine că ele există, dar e ridicol să credem că ele produc în domeniul artistic altceva decât imitație, o forma insinuantă de conformism care se menține la nivelul efectelor de modă în industria textilă.

Apoi, să descoperi tematica erotică și practicile sexuale care în toate societățile există și să le transformi în mesaj specific al culturii române actuale, tinere sau senescente, să ironizezi soit-disant nazismul la NY, este o formă a prostiei conformiste.
Putem consulta toate siturile de pornografie și vom vedea ca pornografia este forma cea mai banală a pseudoprotestului "social", când nu e vorba de simpla "perversiune", adica de practicile sexuale monomaniace, obsedante.

Experimente pe banii contribuabilului

Putem experimenta din curiozitate orice, nu înseamnă că aceste practici sunt sursa de artă, deși pot fi, cu condiția ca să existe talent. Ceea ce era cazul cu Salvador Dali, de pildă, și nu cu oricine altcineva. Un tânăr pentru care e important să socheze burghezia newyorkeza pe banii statului român, după ce, vorba vine, a șocat-o pe banii noștri pe cea de acasă, este un simplu profitor al naivității și prostiei promotorilor acestui fenomen de export, fara nici o valoare artistică adaugată.

Fiindcă, totuși, arta mai implică încă originalitatea. Imitația, cum spun copii la grădiniță, nu are valoare. Ați uitat asta, doamnelor și domnilor?
In condițiile în care în România se mai moare de foame, de sida si de tuberculoză, când neoburghezia sindicalistă și partinică se face că e sensibilă și comizeratoare, în vreme ce delegații ei plătesc cu 500 de euro o cameră de hotel la Paris, ca să țină un discurs la vreo reuniune internațională de vârf, nonconformist nu e să te masturbezi în fața Luvrului ci să faci măcar ce făceau graficienii polonezi pe vremea comuniștilor. Adică artă cu adevărat protestară.


Așa că aici se află punctul nevralgic. Nu doar ce exportăm ci și ce cred acești artiști că poate sau trebuie să exprime poziția lor în societatea românească și în satul mondial.

Dan Culcer, ziarist și scriitor, critic literar, membru al Uniunii scriitorilor din România. Redactor al revistei Vatra din Târgu-Mureș, publicație la a cărei fundare, în 1971, a participat. Din 1987 a locuit în Franța ca refugiat politic și a lucrat ca secretar de redacție în presa sindicală scrisa. Fondator al revistei on line de cultură, critică și imaginație Asymetria (www.asymetria.org). Traducător și interpret. Premiul Uniunii scriitorilor din România pentru o traducere din limba maghiară. Colaborează după 1989 la presa română din țară și din străinâtate cu informații, comentarii culturale și politice.

 

Articolul a fost preluat de pe site-ul www.romanialibera.com cu acceptul domnului Dan Culcer.