In noiembrie 2008, un articol publicat în celebra publicație „Bild” și difuzat de mai multe jurnale și canale de televiziune europene și franceze mi-a atras atenția. Această informație a declanșat nu numai o stare de oripilare și groază, dar și un aspect extrem de important și discutabil referitor la condiția arhitectului în societatea modernă, a problemelor sale deontologice. În fapt, jurnalul „Bild” precizează că, absolut întâmplător, cu prilejul unei renovării unui apartament din Berlin, au fost găsite planurile originale ale unui important proiect de extindere a lagărului de exterminare de la Auschwitz. 

Documentul descoperit astfel este alcătuit din 28 planuri îngălbenite de vreme  și este datat 23 octombrie 1941. Acesta conține în mod special fațadele și planurile scara 1 :100 cu interiorul unei «instalații de dezinsecție»,  planul unei încăperi de 11,60 x 11,20 m purtând mențiunea «Gaskammer» - «cameră de gazare». Exemplarele sunt parafate de către «Direcția construirii de Waffen-SS și a poliției» și au clar semnătura șefului SS, Heinrich Himmler.

Unul din planuri indică primul crematoriu uman, cifra cu roșu reprezintă zona a cinci pătrate ce simbolizează viitoarele cuptoare de crematoriu. Planul are notat «L.Keller» pentru «Leichenkeller», adică «pivniță de cadavre», în care era prevăzută o lungime de 8 metri cu posibilitatea extinderii «după nevoie».

Într-un interviu oferit publicației sus-amintite, Hans-Dieter Kreikamp, șeful departamentului arhivelor federale din Berlin, estimează că aceste planuri «oferă o dovada evidentă a unui proiect de genocid impotriva evreilor din Europa».

Jurnalul «Bild» publică trei facsimile din acest proiect și precizează încă o dată că  planurile constituie pentru istorici dovada indubitabilă a unui proiect industrial de exterminare a evreilor pus la punct de Naziști.

Aceste documente infirmă încă o dată toate afirmațiile după care Holocaustul nu ar fi avut niciodată loc, mai adaugă jurnalul.

De asemenea, «Bild» subliniază în continuarea articolului, pentru a face încă o dată cunoscut generațiilor actuale, că  peste 1,1 milioane de evrei au fost exterminați la Auschwitz, localitate din Polonia situată în apropierea Cracoviei.

Acest lagăr al morții a fost construit începând cu mai 1940 într-o fostă cazarmă a armatei poloneze și primele victime au fost executate în septembrie 1941.

O extindere intitulată Auschwitz II sau Birkenau, a fost deschisă în octombrie 1941 și patru dormitoare de gazare  au fost adăugate lagărului în ianuarie 1942.

In timpul unei conferințe din ianuarie 1942 de la Wannsee, conducătorii naziști au decis exterminarea totală a 11 milioane de evrei care trăiau în Europa.

În mod sigur, arhitecții care au proiectat au avut la cunoștință conținutul tematicii proiectului. Nu există, profesional vorbind, posibilitatea de a proiecta o extindere a unei construcții existente fără a face relevee, măsurători pe teren, fotografii, fără a fi perfect conștient ce anume lucrezi.

Și totuși în ce constă deontologia profesiei de arhitect într-un regim totalitar? Ce monstruozități ajung să proiecteze, constrânși mai mult sau mai puțin  de sistem? Este o chestiune de orgoliu sau numai financiară?

De la Albert Speer (primul arhitect al Reich-ului) până la arhitecții «epocii de aur», aceste aspecte ar trebui să ne dea enorm de gândit asupra consecințelor acțiunilor noastre. 

 Surse: L’Express, RFI, France 2, Europe 1, Le Monde, Libération, Le Figaro http://www.bild.de/