Sunt ani buni de cand am observat ca mai toate revistele noastre de cultura sau literare nu pun nicidecum pe prim plan creatia literara, asa cum s-ar putea crede, ci comentariul, si mai ales comentariul politic. O incrancenare care, in clasa ori patura de mai jos, cu mai putine ifose dar mai multi bani, a disparut, lasand locul pragmatismului post-industrial si post-aderare.

Se pare ca "oamenii de cultura" sunt inca obsedati de politica - un act ratat sau un domeniu unde nu-i intreaba nimeni - si atunci sunt nevoiti sa scoata asa-numite "reviste culturale" in care ii acuza pe politicieni ca se amesteca, fara sa aiba habar, in cultura. Tot romanul e poet, se stie... Dar tot romanul e analist politic. Din nefericire, asa cum politicienii isi dau cu parerea, de ies fulgii, in cultura, fara sa aiba pregatirea necesara, acelasi "pacat al mandriei" il au si o serie de intelectuali, de regula, umanisti, care sunt convinsi ca o licenta in litere, filosofie sau istorie ii titreaza, in mod automat, ca fini si necesari analisti politici ai momentului si ai lumii.

"Dilema veche" scoasa de Andrei Plesu si echipa sa bucuresteana - nu face greseala de a-si spune "revista de cultura" sau "literara", ci "saptamanal de tranzitie" - ceea ce e, pe cat de vag, pe atat de corect.

Tema centrala a numarului 184: cliseele despre Romania. Adevarul e ca exista mai multe clisee decat cele depistate de cei 11 cavaleri ai asumarii cenusii in cap, si pozitive si negative, dupa cum adevarat este ca "nu iese fum fara foc". Dar nu exista tara care sa nu aiba uscaturile si etichetele ei, stereotipuri negative si o imagine trunchiata. De castigat au cei care traiesc normal, considerandu-se normali - nici "buricul pamantului", nici "ultima roata la caruta", iar o eventuala raza de incredere in sine, individuala ori colectiva, nu le-a stricat, din cate stim noi, americanilor, japonezilor sau germanilor, in ultima jumatate de secol.

Imaginarul politic s-a aflat la baza constituirii - nu numai a statului roman si a stereotipurilor despre romani ci, spun unii mai calificati decat mine - la baza constituirii identitatii tarilor europene si a ideii europene in genere. Problema noastra, ca romani, nu este ca avem prea multa imaginatie, ci prea putina incredere in noi-insine; nu e ca ne-am crede buricul-pamantului, pentru ca asta oricum nu observa nimeni din afara, iar centrul lumii e peste tot, dupa cum ne atragea atentia eruditul si amatorul (in sensul de "pasionatul") Mircea Eliade.

...Ce ne-am face fara clisee? Ce ar mai ramane din "imaginea" pe care ne-am creat-o despre noi-insine? - se intreaba "Dilema veche". Nimic, decat ceea ce vedem zilnic pe strada, privirea incruntata a functionarilor publici, cartierul cu blocuri identice, stirile nesfarsite despre Becali si Bahmuteanu, sau lumea halucinanta si gretoasa a OTV-ului... Ne putem crea o identitate din toate aceste "realitati"?... Mai bine nu.

Tema aleasa de "Dilema veche" - rasuflata dar mereu la moda - cliseele despre Romania - nu tine neaparat sa demoleze "mituri" - noteaza coordonatoarea temei, Adina Popescu. Este mai degraba un "exercitiu" de a dezbate, firesc... acele stereotipuri care au capatat de-a lungul timpului o valoare nemeritata - se scrie in paginile revistei bucurestene "Dilema veche".