Despre arta si cultura cu Romeo Niram, de Fabianni Belemuski

Creation Category: 

de Fabianni Belemuski

Madrid, 2008-12-18.  In zona Opera, pe strada Independenței, spațiul cultural “Niram Bar & Lounge” rămâne deschis publicului până târziu. Stau la masă cu Romeo Niram și vorbim despre cultură, a cărei definiție nu o găsim.

Ambianța este plăcută, canapelele decorate într-un mod impactant și lumina scăzută.

Ca om, Niram este dinamic, jovial și ironic, activ în permanență și cu ideile clare. Misterios și aparent extrovertit, nimeni nu poate ști ce gândește cu adevărat. Ca pictor, este dificil de clasificat, greu de înțeles. Critica îl intereseaza numai ca volum, niciodată ca un criteriu. Artist recunoscut, cu nouzeci și șase de expoziții în Europa și un bagaj de succese relevant,  atunci când este întrebat despre preferințele în materie de artă, răspunde senin “Pictorul meu preferat sunt eu”.  Dialogul este relaxat, decurgând natural.

 



 Îl intreb ce putem vorbi despre Portugalia și ce înseamnă pentru el. “Saramago este uimitor”.  Saramago,   protagonistul unui tablou, veghează cu ochelarii săi mari dacă starea de spirit a pictorului se reprezintă bine, în timp ce este pictat. De ce Saramago? Culorile aprinse rivalizează cu răceala albastră și confuză din subsolul pânzei, iar tabla de șah, adică timpul deja târziu, anunță eșecul inevitabil; după orbire, vine nebunia, ca permanentă resursă a artei. Romeo Niram nu vorbește niciodată despre operele sale. “Pictez dar niciodată nu am vorbit despre arta mea. Nu-mi explic operele, las la aprecierea criticilor”. Pentru Romeo Niram, arta nu are reguli. A înțelege într-o formă mistică banalul, spălându-l apoi cu creativitate: iată arta. Ceea ce diferențiază însă un artist de un aspirant este efortul depus pentru a transcrie marile idei, pentru a le da formă: pictură, fotografie, sculptură, literatură, muzică. “Lucrez mai multe săptămâni la un tablou”, se confesează Niram. “E important sa fii unitar, să ai o continuitate în idei, pentru a desăvârși opera începută”.

In expozitia sa “Eseu despre luciditate”, Romeo Niram încearcă o apropiere între diferite ramuri artistice: pictura, literatura, film, arhitectura, etc. Fascinat de Dostoievski, îl înfățișează pe acesta ca pe un demiurg: privirea lui penetrează intimitatea conștiinței. Artist polivalent, Niram abordează stiluri diferite, de la Dostoievski la Saramago, tehnica se schimbă. Rămâne privirea. La fel de vie, la fel de apăsătoare și concretă, privind, efectiv, din tablou. Utilizând elemente specifice, artistul demonstrează că literatura și filmul pot conviețui în mediul rafinat al artelor plastice. Tabloul se preschimbă astfel într-o carte, el trebuie “citit” după o gramatică ale cărei reguli le stabilește autorul. Intelegerea se face treptat, observându-se detaliile - chei care conduc la o mai bună asimilare a operei.

 

Romeo Niram este artistul care vorbește printre rânduri, el sugerează subtil ceea ce urmează să înțelegem fără echivoc. Manifestările sale artistice sunt cascade de apă proaspătă într-un moment în care arta se arată din ce în ce mai lipsită de idei și de direcție.

 

Fabianni Belemuski este jurnalist, absolvent al Facultății "Ciencias de la Información" în cadrul Universității Complutense din Madrid. A publicat pentru diferite reviste și ziare din Spania.