Coloured Poems I

Submitted by Marina Nicolaev on

Creation Category: 

 

 

 

 

"Vernescian Carnival" - DARASTEAN
oil on masonite, 52 x 64,8 cm, 2004

 

Look this work and write us a poem!

Regarde ce tableau et écris-nous un poème !

 

Ier PRIX

Ioana Dana

un geam plesnit o imagine zgîriată amintiri înghesuite în baloane de
aer toate vin asteaptă în liniștea unei rame o broderie

acvatică în care germenul lumii încă nu s-a instalat

visez locul din care tocmai am ieșit

aerul e tot mai greu îmi înfășoară mîinile și picioarele

 mă trece prin clepsidră umplu cînd un corp cînd altul într-o parte stau culcată



în iarbă visez locul din care tocmai am ieșit în cealaltă ferestrele sunt

date cu

ruj și foarte strînse 
nici una nu se deschide pentru mine 
vine noaptea umbrela face semne discrete de plecare mai stăm?
trece un pescăruș aici prin cea mai înaltă clădire și taie toate
legăturile dintre noi sunt vie armurierul ne umple de găuri
blugii tăi seamănă cu arcul de triumf regina zice nu liniile metroului
seamănă cu arcul de triumf
număr în gînd persoanele care trec sar într-un picior cînt
pe a zecea o s-o întreb ceva toate lucrurile strălucesc cu al zecelea am
să flirtez puțin
mai repede mai repede scara din palat se răsucește în tunelul orange
în mișcarea din tunelul orange
fețele oamenilor se lungesc trăsăturile se dizolvă plutesc la suprafață
 ies din cînd în cînd la-ntîmplare desenînd nasuri turtite pe sticlă
mîini
învălmășeală de corpuri sub gheață aer lichid le- înfășoară strîns

 

amintirile coboară pe scări de vis

lângă regina de roșu

bufonii adună sunetele de cristal

în nostalgia diurnă...

MN

***

erai un mecanism cu arc
pe masa mea de lucru
ascultam cum desenai tetraedrii
furtul pur al unei scene de bal  
cu ofițeri cadrilați în exercițiul funcțiunii
serviți de bună seamă 
docilul mecanic al doamnelor din
patul de la mansardă
plictisite de lipsa mea perenă
perforate de pistolul lipit la tâmplă
cand te rugam ..apasă
dar tu ștergeai praful unor nepăsari
cu șomoiogul întamplărilor abjecte
trecutul meu, nici nu începuse..

AG
***
un geam plesnit o imagine zgîriată amintiri înghesuite în baloane de
aer toate vin asteaptă în liniștea unei rame o broderie

acvatică în care germenul lumii încă nu s-a instalat

visez locul din care tocmai am ieșit

aerul e tot mai greu îmi înfășoară mîinile și picioarele

 mă trece prin clepsidră umplu cînd un corp cînd altul într-o parte stau culcată

 în iarbă visez locul din care tocmai am ieșit în cealaltă ferestrele sunt

date cu

ruj și foarte strînse 
nici una nu se deschide pentru mine 
vine noaptea umbrela face semne discrete de plecare mai stăm?
trece un pescăruș aici prin cea mai înaltă clădire și taie toate
legăturile dintre noi sunt vie armurierul ne umple de găuri
blugii tăi seamănă cu arcul de triumf regina zice nu liniile metroului
seamănă cu arcul de triumf
număr în gînd persoanele care trec sar într-un picior cînt
pe a zecea o s-o întreb ceva toate lucrurile strălucesc cu al zecelea am
să flirtez puțin
mai repede mai repede scara din palat se răsucește în tunelul orange
în mișcarea din tunelul orange
fețele oamenilor se lungesc trăsăturile se dizolvă plutesc la suprafață
 ies din cînd în cînd la-ntîmplare desenînd nasuri turtite pe sticlă
mîini
învălmășeală de corpuri sub gheață aer lichid le- înfășoară strîns

IG

 

toată lumea coboară

toate speciile și specimenele 

treptele se fixează în carnea mea cum cuiele în palmele Lui

cum vorbele în creierul bigoților - rugile rugurile rudele trudele crudele ah!

toată lumea coboară

se scurge pe trepte treptat 

acesta e jocul:

lăsați-i să vină la mine aici este adevărul

el este totdeuna jos jos jos

sprijinit în cârje - martorul ocular a auzit totul și tace!

 ce sărbătoare ce sărbătoare regatele moarte, iubito, regatele

vin să ne mângâie sufletele - memoria chiar ia forma vasului și vasul

se sparge când toată lumea coboară coboară coboară 

lumea coboară în sine

înăuntru e cald și întuneric nimic nu se vede doar sentimentele circulă libere

ne înlănțuiesc 

da - jos; da - jos; da - jos = coboară

FD