Creation Category:
-Datele de mai jos sînt obținute în urma unui studiu minimal-
* Un articol de arh. Adrian Bălteanu
În prezent clădirile din Str. Batiștei nr. 31 și 33 se află în șantier. Posibil același șantier.Pentru clădirea de la
numărul 31 acesta a implicat pierderea unei însemnate părți din tencuiala interioară și exterioară, pentru cealaltă doar a celei interioare.
La fața locului nu există vreun panou de identificare a acestei acțiuni, acesta este necesar conform legii 50/1991 și a Ordinului MLPAT 63/N din 11 august 1998.
Cea mai veche referire la existența șantierului, cunoscută de mine, a apărut pe yahoogroup-ul București, la 9 noiembrie 2008.
Lipsa panoului m-a determinat ca să adresez o sesizare pe 16 decembrie 2008 către Inspectoratul Teritorial în Construcții București – Ilfov, înregistrată cu 1595 la care nu am primit răspuns.
Drept urmare, am revenit cu sesizarea 1595-2 din 20 ianuarie 2009, care și ea nu primit vreun răspuns. Și în acest moment lipsește panoul privind șantierul/șantierele.
Regim juridic de protecție a valorii patrimoniale:
Casele din Str. Batiștei nr. 31 și din 33 (ultima corespunzînd numărul 5 pe Str. I. L. Caragiale) nu sînt
clasate individual, dar fac parte din Ansamblul de arhitectură “Str. Batiștei” cod Lista Monumentelor Istorice: B-II-a-B-18093.
Ele se află împreună sau luate separat în zona de protecție a următoarelor monumente istorice:
-Casa Marmorosch-Blank (Str. Batiștei 24A),
-Casa I. L. Caragiale (pe strada omonimă la nr 3),
-Biserica Oțetari (pe strada omonimă la nr. 4) și
-Casa din Str. Batiștei 39.
Conform PUZ – Zone construite protejate, clădirile sînt situate în Zona construită protejată nr. 20 – Batistei, Zonă protejată cu valoare ridicata și grad de protecție maxim.
Într-o astfel de zonă „trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice și de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul și valoarea urbanistică.”
În aceste condiții șantierul/șantierele trebuie să aibă aviz din partea DCCPCN-MB și Autorizație de construire emisă de Primăria Sector 2.
Puțina istorie de vorbă cu două clădiri
Clădirea din Str. Batiștei 31 a fost realizată în 1895 (la nivelul cornișei există o inscripție în acest sens).
La Arhivele Naționale ale României – Direcția Municipiului București se păstrează dosarul 400/1895, fond PMB-Serviciul Tehnic ce conține autorizația de construire a casei 102/22 aprilie 1895, și alte documente relaționate, printre care 6 planșe ale proiectului.
Proiectul casei a fost realizat de arhitectul R. Quich. Toma T. Socolescu în Fresca arhitecților afirmă despre Rudolf Quich că a avut studii vieneze și îi atribuie clădirea de pe Bd. Elisabeta 45, de la intersecția cu Str. A. Saligny, în care a funcționat la un moment dat Senatul și Clubului austro-ungar ( monument istoric clasat avînd codul B-II-m-B-18687). Cererea pentru obținerea autorizației a fost făcută de F. Böhacker și L. Schindl. La momentul autorizării, conform cererii, parcela purta numărul poștal 33. Un alt dosar din același fond legat de acest imobil este 204/1896, în acesta apare autorizația 69/9martie 1896 pentru realizarea unui grajd și a unei remize (ambele clădiri există și în prezent) și documente referitoare la ea. Cererea pentru eliberarea autorizației este făcută de L. Schindl (a cărui semnătură apare pe planșele proiectului, alături de expresia “constructor de binal”).
În acest dosar este clar faptul că proprietar este un membru al familiei Callimachi (în dosarul precedent nu apare deloc acest nume). Se mai observă că adresa poștală cea de astăzi, nr. 31.
Mai este de menționat faptul că pe planșele anexelor nu apare semnătura arhitectului R. Quich.
Anuarul General al României din 1896-1897 nu amintește nici un proprietar pentru numerele 31 și 33; la 35 (probabil actualul 33, proprietar era Mișu Dumitrescu). Planul cadastral din 1911 și Anuarul Bucureștilor din 1918 îl dau ca proprietar pentru Batiștei 31 pe Principele Callimachi. Este vorba de Alexandru Callimachi (1866-1918, om politic), membru al aceleiași familii ce în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea a dat Moldovei 4 domnitori și un mitropolit. Fiul lui Alexandru Callimachi a fost Scarlat Callimachi, denumit și “prințul roșu” nume tras pentru simpatia sa la adresa comuniștilor. În interbelic acesta a fost în atenția Siguranței pentru scrierile sale.
Clădirea de la numărul 33 a fost construită de Mihai Antonescu în plin război, pe cînd acesta deținea funcțiile de Ministru al Afacerilor Externe, al Propagandei Naționale, vicepresedinte al Consiliului de Miniștri și locțiitor al mareșalului la președinția Consiliului de Miniștri, mai exact în anii 1942-1943 (potrivit Narcis Dorin Ion, sursa citată mai jos).
În cazul inexistenței unui proiect/ existenței unui proiect necorespunzător
Este important de subliniat faptul că astfel de vile, mai ales cea de la nr. 31 este posibil să fi avut pictură interioară, care, chiar dacă a fost acoperită postbelic de vopsitorii fără calități estetice (situație întîlnită în România) ar putea fi /ar fi putut fi recuperată.
O altă maltratare la care ar putea fi expusă clădirea de la nr. 31 este legată de modenatura fațadei, rămîne de văzut cît din aceasta a avut de suferit din urma intervenției. În urma intervenției ar putea avea de suferit valoarea ambientală a Ansamblului Strada Batiștei.
Șantierul poate duce la pierderea unor alte elemente documentare sau de altă natură valorase (necunoscute mie în absența unor studii de specialitate). În încheiere, poate merită menționat, referitor la un eventual studiu istoric realizat pentru prezenta intervenție, faptul că ambele dosare de la Arhivele Naționale, recent redescoperite de mine, au fost ultima dată deschise la mijlocul anilor ‘90.
Imagini din alte resurse web pentru cele doua clădiri:
- http://www.norc.ro/pano/VdqB8I1p/
- http://www.norc.ro/pano/FymoHWBE/
- http://www.norc.ro/pano/cJ9z23EY/
- http://www.norc.ro/pano/syKxyzE8/
- http://www.bing.com/maps/default.aspx?v=2&FORM=LMLTCP&cp=rd5zg5k580sn&style=b&lvl=2&tilt=-90&dir=0&alt=-1000&phx=0&phy=0&phscl=1&scene=42762562&encType=1
Surse documentare:
cărți și periodice
- ***, Anuarul General al României. 1896-1897, Bucuresci, Editat de ziarul l’Independence Roumaine, 1896
- ***, Anuarul Bucurestilor 1918, București, Verlag Jaques Roth
- ***, Lista Monumentelor Istorice 2004. Municipiul București, www.cultura.ro, adresa de internet a Ministerului Culturii și Cultelor
- Gavra, E, DiadromÎς kai KÏŒmboi Emporίoυ kai PolitismoÏ sta Balkania. Diadromή prÏŽth: Εμπορικοί Σταθμοί των Ελλήνων στη ΡουμανίναÏ, Salonic, University Studio Press, 2008
- Damé, Frédéric, Bucarest en 1906, [București], Socec & C-ie , Èditeurs, 1907
- Ion, Narcis Dorin, București în căutarea Micului Paris, București, Tritonic, 2003
- Tănase, Stelian (red.), Avangarda românească în arhivele Siguranței, Iași, Polirom, 2008
- Socolescu, Toma T., Fresca arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă. 1800-1925, București, Caligraf Design, 2004
- Xenopol, A. D., Istoria și genealogia Casei Callimachi, Bucuresci, Tipografia Curții Regale, F. Göbl Fii, 1897
inedite
- Arhivele Naționale ale României – Direcția Municipiului București, fond. PMB – Serviciul Tehnic, dos. 400/1895
- Arhivele Naționale ale României – Direcția Municipiului București, fond. PMB – Serviciul Tehnic, dos. 204/1896
planuri
- ***, planul topografic contemporan al Bucureștiului
- Institutul Geografic al Armatei, Planul orașului București, 1911
- Text și foto: arh. Adrian Bălteanu