CARTEA STELELOR

Creation Category: 

CARTEA STELELOR

un articol de Györfi-Deák György

  

 

Trilogia „Cartea stelelor” de Erik L'Homme a apãrut la noi în mod progresiv, ca și alte romane fantastice publicate de Editura RAO, de parcã întâi editorii ar fi testat piațþa cu primul volum și, dacã inițiativa s-a dovedit a fi profitabilã, atunci au dat undã verde continuãrii. Oricum a fost, traducãtoarea Aurelia Ulici a realizat o transpunere excelentã.



 

Am zãrit „Vrãjitorul Qadehar”, prima parte din „Cartea stelelor”, la un târg de carte, în toamna anului 2006, la câteva luni dupã apariția ei. Cum tineretul din ziua de azi suferã de harrypotteromanie, dar numai deoarece n-au citit „Urciorul de aur” a lui E.T.A. Hoffmann sau „Vrãjitorul din Earthsea” de Ursula K. Le Guin, am cumpãrat volumul lui L'Homme, cu gândul cã poate va folosi la aplicarea principiului „cui cu cui se scoate”, singura stratagemã valabilã în direcționarea adolescenților cãtre valorile literare autentice.

Mama naturã are legi simple și eficace. Când economia de consum produce o supraabundențã de produse greu digerabile, bãgate pe gât de un marketing agresiv și avid de câștiguri, în cele din urmã reacția naturalã va fi greața și abandonarea produsului nociv (pânã la urmã, cuiul cel eficace, trezirea din adorația fãrã limite indusã de ucenicul vrãjitor din Hogwarts, a fost „Trilogia Bartimaeus” de Jonathan Stroud).

 Erik L'Homme pare sã fie mai degrabã un personaj de roman decât scriitorul propriu-zis. Biografia oficialã ne informeazã cã s-a nãscut în 1967, la Grenoble. În copilãrie, a petrecut mult timp în sânul naturii. Și-a întãrit corpul jucând rugby (dar, în același timp, a studiat și pianul). Fire aventuroasã, a fost atras de istorie, iar dupã terminarea studiilor universitare și dobândirea titlului de doctor în istorie a pornit în cãutarea peripețiilor, spre munții din Asia Centralã, unde a sperat sã dea de urmele Omului Sãlbãtic. Ulterior, a fost atras de o comoarã în Filipine. A strãbãtut Marocul, Libanul, Afganistanul, Pakistanul, Thailanda, Malayesia. Întors în Franța, a cãutat sã-i determine pe tineri sã cunoascã și sã respecte natura. Pe lângã activitatea de la revista „Jeunes pour la Nature”, a început sã scrie romane. 

„Vrãjitorul Qadehar” i-a adus Premiul Tinereții la Festivalul Internațional de Geografie din Saint-Dié-des-Vosges. I-au urmat „Seniorul Sha” și „Chipul Umbrei”, apãrute la noi în iunie 2007, respectiv octombrie 2007. Aventura decurge pe trei tãrâmuri: Lumea Realã, Țara de Ys și Lumea Incertã. În acest caz, ucenicul vrãjitor este Guillemot de Troil, un bãiat cu aptitudini pentru lucrãrile magice. Remarcat de Maestrul Qadehar, un mag din elita Ghildei, tânãrul este trimis sã se instruiascã la mãnãstirea de la Gifdu. Ca de obicei, potențialul noului ucenic trezește și interesul tartorului-șef, numit pur și simplu Umbra. Ticãlosul nãimește niște gommoni, fãpturi feroce din mare, sã-l aducã pe copil, dar agresorii sunt derutați de un medalion și o rãpesc pe Agathe. Ajutat de prietenii sãi: Ambre, Coralie, Gontrand și Romaric, bãiatul o salveazã în finalul primului volum.

 

Urmãtorul e doar un intermezzo care pregãtește calea pentru confruntarea finalã. Seniorul Sha este de fapt Yorwan, vrãjitorul care a furat cea mai importantã lucrare a magilor, „Cartea Stelelor”, ca sã o protejeze de tentativele Umbrei de a pune mâna pe ea. Ghilda este atrasã într-o ambuscadã și vrãjitorii uciși. Singurul care scapã e Qadehar, dar lui i se pune în cârcã dezastrul și e nevoit sã fugã. O vreme, suntem lãsați sã credem cã Guillemot ar putea fi fiul lui Yorwan, dar lucrurile se limpezesc și, în ultimele pagini, toatã lumea pleacã sau e pe cale sã plece cãtre Lumea Inertã. Partea finalã le rezolvã pe toate. Aflãm cine este Umbra și cine este tatãl ucenicului vrãjitor (cine altcineva ar fi putut fi?). Foarte bine, pentru cã nici mama bãiatului nu este cea știutã de noi. Umbra, vrãjitorul trãdãtor și lacom de putere, reușește sã fure Cartea Stelelor de la pãzitorul ei, dar o parte din ea îi rãmâne interzisã, drept care încearcã sã se foloseascã de Guillemot. Tentativa îi este dejucatã cu multã îndemânare, dar prețul plãtit este unul uriaș, tânãrul își pierde puterile magice (acum știți de ce am pomenit de „Earthsea” ceva mai înainte). Erik L'Homme lasã totuși o portițã pentru o eventualã continuare, pentru cã în afarã de magia provenitã din stele, existã și alte resurse ale farmecelor. 

Trilogia „Cartea stelelor” este o reușitã a literaturii pentru tineret din spațiul francofon, o pãtrundere într-un teritoriu socotit ca fiind un fief al literaturii anglo-saxone. Ea a fost tradusã pânã acum în 20 de limbi. Cu modestie, Erik L'Homme mãrturisea într-un interviu cã n-a crezut niciodatã cã va fi celebru înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani. Între timp, scriitorul a terminat o altã trilogie, un thriller fantastic întitular „Phaenomen”. Nu ne rãmâne decât sã sperãm cã ne vom bucura de ea, în traducere, cât mai curând.  

Despre Erik L'Homme - Trilogia „Cartea stelelor”:

1. Vrãjitorul Qadehar, traducere de Aurelia Ulici, RAO International Publishing Company, București, 2006.

2. Seniorul Sha, traducere de Aurelia Ulici, RAO International Publishing Company, București, 2007.

3. Chipul Umbrei, traducere de Aurelia Ulici, RAO International Publishing Company, București, 2007.