Experiment de non-arta.
Autor: Rameau
Fotografii: Tibick Indrikova
Pasare: Dead Bird no 44
Rugăciune
să fie mereu aer în jur.
să avem spațiu, viață, curaj.
să ne petrecem clipele acolo unde suntem.
să putem privi orizontul de sus în jos.
să găsim drumul spre casă, cuibul, patul iubitei exact când e nevoie și chiar cu ochii închiși.
să auzim marea, eclipsa, căderea fulgilor de nea, cântecul unui prieten, căderea serii.
să nu îmi stea ceasul.
să nu mă pierd și dacă mă pierd să mă găsesc întreg.
să fie cel puțin două stele pe cer.
înapoi să fie exact ca înainte.
să mor în somn.
****
Volante vulpi
mai rulez un timp în gol
scrâșnind nisip în gură gumarabic
castelul de nisip s-a prăbușit de mult
doar scoica periferică mai mișcă
sub tălpi crăpatul timp
crăpate îmi sunt buzele
de atâta și atâta solitudine
ce clară surprinzătoare umbra ta peste umbra mea
cocoșată crispată calcinată criptă
vagi voci, vocale virgule, virgine vapoare vărgate, văgăuni văduvite volante vulpi
și de ce să nu pun cărțile pe foc?
mitologia s-a terminat cu venus
și muntele tău e plin de păcate
și seara asta miroase toată a eșafod...
****
vara lui 44
trecuse de vara lui '44
știu asta precis îmi intrase un cui în picior
toamna șchiopătam după tine
tu erai cu oleg și oleg te prezenta
unor tipi mai snobi ca mine
la petreceri studențești când sânii îți scăpau pe-afară
știai exact ce-ademenești
cu oleg te jucam la poker
chiar roșcovan cum eram și timid
l-ai culcat pe serj între noi
râdeai gâdilată la tălpi și invers
curgeau pe pereți ceasuri de dali
chiar timpul picura un pic pervers
ana se iubea pe furiș
cu alte două egrete
erați frumoase ce să zic
in zbor virtual planau regrete
ar mai fi de vorbit despre pace
războiul se terminase de mult
piciorul mi se vindecase-n 46
eu tot speram să te-ntâlnesc zâmbind la șase
***
ba vom trăi în reversuri dragă prietenă
cu barba mirosind a lagună
cu scoici în păr, bezmetice vedenii parcelate
monumente funerare trase de cai invers înhămați
înaripați, dar legați de picioare
flămânzi, dar prea nobili de a o spune
mustind a dragoste din ochi
gata de război spartan
dus pentru tine chiar 200 de ani de va fi nevoie
și încă 20 ca să oprim simbolurile ce ne invadează
spațiul scolastic
teritoriul euclidian
masa la barul unor defuncți strămoși
paharul cu votcă și praf de frișcă
zâmbetul codițelor tale atât de blond banal
uită-te în patul unui poet
cu miros de revoluție
poet ce scrie doar cu mâna stângă
povești exotice în care eu mor și
tu dispari defiecaredată.
***
Absolutul
absolut tu poza
absolut eu votca
picioarele mele de rinocer făcute din zale de cărbune
ochii tăi pe tavan
sângele fiert, între noi ura
îmi pierd timpul pe anchete cu fierul roșu
mă bântuie un dor de ghilotină
trec nori galbeni prin pantalonii mei de piele roasă
ai clei?
ai cuie de răstignire ?
și eu merg ca tine de-a-ndăratelea
cu ficatul tras pe targă
cu memoria filtrată de satrapi rași în cap
stârvuri pleșuve așteptând împăierea
curvele spălându-se una pe alta
ziarele golite de pornografie
eu pe cine să cred?
***
sunt un proletar surd acum
îmi gârbojesc destinul ca să intre în sticlă
SOS
stau agățat de ultima creangă a probabilului
minus infinit e chiar minor
și nu mă mai sperie ca înainte de a te cunoaște
simt ape freatice ce mă duc spre tine Odessa
simt galbenul unor pedepse amânate
și sacul cu povești furate
gol e
gol
goluț
deșertul se pierde în umbra promisiunilor
doar cămila mea mai rumegă un pic din zare gol
***
o să tratăm bâlbâiala ta cu ștreangul meu
un condamnat la moarte devine lucid
mai tânăr și cu mult mai frumos
își dă seama că știe o matematică perfect complexă
că vorbește fluent sute de limbi stinse
că nu și-a respectat cum trebuie părinții
venele sale stau să pleznească de atâta mânie
călăul e o tânără vestală plină de dragoste interzisă
coșurile fabricilor de ciment se apleacă în bătaia vântului
funia de gât
sacul pregătit
istoria modificată retro
viața povestită invers monotonic
culpa ta
pulpa mea
fiction
***
numele tau
oroare
în palme țin
numele tău
despicat de pofte
sau poate de ce mai găsim
din noi
panglica mătăsoasă
a explicațiilor
apologetice suspine
logic înlănțuite
între ideal și trezia
din călătorii deandărătelea
e inuntil să îmi spui cuivnte de dragoste
nu le mai aud
îmi tai urechile
ca să te simt mai adânc
e ca și cum am vorbi
învinovați
nerușinați
ca de o carne
ce ar fi trebuit să urle pe masa măcelarului de copii
înainte de Vicenza
nu eram eu
***
știi că nu mai fac față la impetuoasa ta urcare pe golgota?
mă lași în urmă în colb deși îmi oferi toiagul zilelor
îți pui capul pe umărul meu ca să cred că existăm
dar nu..
e doar iluzia unor trăiri cu hiene simulate pe peretele de carton
ce caut eu aici ? de ce să stric tăcerea unor recitaluri?
te rog dă-mă la câini
lasă-mă să dispar silențios
îmi închid telefonul
semnez cecurile de datorie socială
mă despart de femei
și apoi mă duc să dorm cu moartea
ea nu refuză
pe nimeni
***
plecare
stau atârnat, boccelit de plecare.
frații fac semne cu crenguțe disperate
părinții scuipă lapte
de mamă fermentat
ce cuib ciudat
zic eu tatuat , gata de drum
privind spre gara toată fum
tu desenezi cu unghia o patrie
care să ne țină copiii în leagăn
șoptind cât de mult ne iubim
deși avem tensiunea poetic redusă
buchetul scăldat de lumina stelară
scripet de vagon pe care mișună crabii de noapte
soldați pe-un front
și uite, curge magiun ca un bocet
și morții vin încolonați
cântând un marș de despărțire
iar crucile din vale ard
din umbre vechi de cimitir
îmi strâng memorii ce plutesc
și-mi cer străbunii, înapoi la vetre
străvezi fantome ce păzesc
trecutul nostru plin de pietre.
***
vezi mă lupt cu umbra volatilă
e pe viață sau e pe moarte
această încercare infertilă
alerg pe un câmp minat
iluzii deșarte despre mersul în mâini
dar nu ai mâini
ei și ?
pot vorbi singur
pot să mă îmbăt cu glorie
nimeni nu mă privește
aerul e doar al meu
sunt samurai sunt zeu
sunt hrănit bine sunt alintat
un intelectual rasat
vorbesc cinci limbi cânt la bandeon
poza mea e-n pantheon
atârnă vedeți cu stupoare
pe stânga, chiar lângă intrare
și înțelegi cumva în finalul acestei glume
că eu și umbra mea n-avem același nume
***
te împing la marginea hârtiei
acolo unde se schimbă fusul orar
unde păsările cad după ciocniri cu îngeri
este atât haos în haos
îți spun căutând
poate chiar ecoul sună mai răgușit
stelele au plecat în pribegie
femeile dospesc cu gură mută
pacea nu a venit călare pe un măgar alb
briciul lipsește de la apel
în sertare găsesc doar mirosul rânced binecunoscut
scrisori nedeschise
scrisori netrimise
manuscrisul din care smulgeam foi
ca să rulăm țigări militare
fumate până la strofa cu mourir d'amour
și o zburăm dimineața
***
uite, a mai trecut o zi
fără poezie
stau
cu mâinile întinse spre timonă
doar argintul vechi întors în mine
ascult cum crește ancoră despuiată
văd cu ochiul meu ce doarme
număr
vâslele, ce mi se-ntorc acasă
cu fiece val, un gest de trădare
în fiecare scoică, un fir de copil
în fiecare copil ascunsă o bătrânețe
în fiece tic-tac adormit, o moarte
corabia mea se duce-n naufragiu
cu marinari bolnavi de nemurire
mi s-a umplut gura de sare
***
Final
aceste pretenții sunt absurde utopii cioplite în piatră
te chem să cernem nisip
trec câini cu limba scoasă
ceasuri moarte în cocorii de iarmaroc
nu plouă, jghiaburi inutile
cănile goale vor buze
toarte
apa ta amniotică te făcea de râs
mamoșul te pipăia lubric deși încă nu te născuse-și
și tu dansai grețos
și eu muream
și prietenii tăi stăteau pe vine pe mormântul meu deschis
asta e tot.
Autor: Rameau
Fotografii: Tibick Indrikova
Pasare: Dead Bird no 44
Rugăciune
să fie mereu aer în jur.
să avem spațiu, viață, curaj.
să ne petrecem clipele acolo unde suntem.
să putem privi orizontul de sus în jos.
să găsim drumul spre casă, cuibul, patul iubitei exact când e nevoie și chiar cu ochii închiși.
să auzim marea, eclipsa, căderea fulgilor de nea, cântecul unui prieten, căderea serii.
să nu îmi stea ceasul.
să nu mă pierd și dacă mă pierd să mă găsesc întreg.
să fie cel puțin două stele pe cer.
înapoi să fie exact ca înainte.
să mor în somn.
****
Volante vulpi
mai rulez un timp în gol
scrâșnind nisip în gură gumarabic
castelul de nisip s-a prăbușit de mult
doar scoica periferică mai mișcă
sub tălpi crăpatul timp
crăpate îmi sunt buzele
de atâta și atâta solitudine
ce clară surprinzătoare umbra ta peste umbra mea
cocoșată crispată calcinată criptă
vagi voci, vocale virgule, virgine vapoare vărgate, văgăuni văduvite volante vulpi
și de ce să nu pun cărțile pe foc?
mitologia s-a terminat cu venus
și muntele tău e plin de păcate
și seara asta miroase toată a eșafod...
****
vara lui 44
trecuse de vara lui '44
știu asta precis îmi intrase un cui în picior
toamna șchiopătam după tine
tu erai cu oleg și oleg te prezenta
unor tipi mai snobi ca mine
la petreceri studențești când sânii îți scăpau pe-afară
știai exact ce-ademenești
cu oleg te jucam la poker
chiar roșcovan cum eram și timid
l-ai culcat pe serj între noi
râdeai gâdilată la tălpi și invers
curgeau pe pereți ceasuri de dali
chiar timpul picura un pic pervers
ana se iubea pe furiș
cu alte două egrete
erați frumoase ce să zic
in zbor virtual planau regrete
ar mai fi de vorbit despre pace
războiul se terminase de mult
piciorul mi se vindecase-n 46
eu tot speram să te-ntâlnesc zâmbind la șase
***
ba vom trăi în reversuri dragă prietenă
cu barba mirosind a lagună
cu scoici în păr, bezmetice vedenii parcelate
monumente funerare trase de cai invers înhămați
înaripați, dar legați de picioare
flămânzi, dar prea nobili de a o spune
mustind a dragoste din ochi
gata de război spartan
dus pentru tine chiar 200 de ani de va fi nevoie
și încă 20 ca să oprim simbolurile ce ne invadează
spațiul scolastic
teritoriul euclidian
masa la barul unor defuncți strămoși
paharul cu votcă și praf de frișcă
zâmbetul codițelor tale atât de blond banal
uită-te în patul unui poet
cu miros de revoluție
poet ce scrie doar cu mâna stângă
povești exotice în care eu mor și
tu dispari defiecaredată.
***
Absolutul
absolut tu poza
absolut eu votca
picioarele mele de rinocer făcute din zale de cărbune
ochii tăi pe tavan
sângele fiert, între noi ura
îmi pierd timpul pe anchete cu fierul roșu
mă bântuie un dor de ghilotină
trec nori galbeni prin pantalonii mei de piele roasă
ai clei?
ai cuie de răstignire ?
și eu merg ca tine de-a-ndăratelea
cu ficatul tras pe targă
cu memoria filtrată de satrapi rași în cap
stârvuri pleșuve așteptând împăierea
curvele spălându-se una pe alta
ziarele golite de pornografie
eu pe cine să cred?
***
sunt un proletar surd acum
îmi gârbojesc destinul ca să intre în sticlă
SOS
stau agățat de ultima creangă a probabilului
minus infinit e chiar minor
și nu mă mai sperie ca înainte de a te cunoaște
simt ape freatice ce mă duc spre tine Odessa
simt galbenul unor pedepse amânate
și sacul cu povești furate
gol e
gol
goluț
deșertul se pierde în umbra promisiunilor
doar cămila mea mai rumegă un pic din zare gol
***
o să tratăm bâlbâiala ta cu ștreangul meu
un condamnat la moarte devine lucid
mai tânăr și cu mult mai frumos
își dă seama că știe o matematică perfect complexă
că vorbește fluent sute de limbi stinse
că nu și-a respectat cum trebuie părinții
venele sale stau să pleznească de atâta mânie
călăul e o tânără vestală plină de dragoste interzisă
coșurile fabricilor de ciment se apleacă în bătaia vântului
funia de gât
sacul pregătit
istoria modificată retro
viața povestită invers monotonic
culpa ta
pulpa mea
fiction
***
numele tau
oroare
în palme țin
numele tău
despicat de pofte
sau poate de ce mai găsim
din noi
panglica mătăsoasă
a explicațiilor
apologetice suspine
logic înlănțuite
între ideal și trezia
din călătorii deandărătelea
e inuntil să îmi spui cuivnte de dragoste
nu le mai aud
îmi tai urechile
ca să te simt mai adânc
e ca și cum am vorbi
învinovați
nerușinați
ca de o carne
ce ar fi trebuit să urle pe masa măcelarului de copii
înainte de Vicenza
nu eram eu
***
știi că nu mai fac față la impetuoasa ta urcare pe golgota?
mă lași în urmă în colb deși îmi oferi toiagul zilelor
îți pui capul pe umărul meu ca să cred că existăm
dar nu..
e doar iluzia unor trăiri cu hiene simulate pe peretele de carton
ce caut eu aici ? de ce să stric tăcerea unor recitaluri?
te rog dă-mă la câini
lasă-mă să dispar silențios
îmi închid telefonul
semnez cecurile de datorie socială
mă despart de femei
și apoi mă duc să dorm cu moartea
ea nu refuză
pe nimeni
***
plecare
stau atârnat, boccelit de plecare.
frații fac semne cu crenguțe disperate
părinții scuipă lapte
de mamă fermentat
ce cuib ciudat
zic eu tatuat , gata de drum
privind spre gara toată fum
tu desenezi cu unghia o patrie
care să ne țină copiii în leagăn
șoptind cât de mult ne iubim
deși avem tensiunea poetic redusă
buchetul scăldat de lumina stelară
scripet de vagon pe care mișună crabii de noapte
soldați pe-un front
și uite, curge magiun ca un bocet
și morții vin încolonați
cântând un marș de despărțire
iar crucile din vale ard
din umbre vechi de cimitir
îmi strâng memorii ce plutesc
și-mi cer străbunii, înapoi la vetre
străvezi fantome ce păzesc
trecutul nostru plin de pietre.
***
vezi mă lupt cu umbra volatilă
e pe viață sau e pe moarte
această încercare infertilă
alerg pe un câmp minat
iluzii deșarte despre mersul în mâini
dar nu ai mâini
ei și ?
pot vorbi singur
pot să mă îmbăt cu glorie
nimeni nu mă privește
aerul e doar al meu
sunt samurai sunt zeu
sunt hrănit bine sunt alintat
un intelectual rasat
vorbesc cinci limbi cânt la bandeon
poza mea e-n pantheon
atârnă vedeți cu stupoare
pe stânga, chiar lângă intrare
și înțelegi cumva în finalul acestei glume
că eu și umbra mea n-avem același nume
***
te împing la marginea hârtiei
acolo unde se schimbă fusul orar
unde păsările cad după ciocniri cu îngeri
este atât haos în haos
îți spun căutând
poate chiar ecoul sună mai răgușit
stelele au plecat în pribegie
femeile dospesc cu gură mută
pacea nu a venit călare pe un măgar alb
briciul lipsește de la apel
în sertare găsesc doar mirosul rânced binecunoscut
scrisori nedeschise
scrisori netrimise
manuscrisul din care smulgeam foi
ca să rulăm țigări militare
fumate până la strofa cu mourir d'amour
și o zburăm dimineața
***
uite, a mai trecut o zi
fără poezie
stau
cu mâinile întinse spre timonă
doar argintul vechi întors în mine
ascult cum crește ancoră despuiată
văd cu ochiul meu ce doarme
număr
vâslele, ce mi se-ntorc acasă
cu fiece val, un gest de trădare
în fiecare scoică, un fir de copil
în fiecare copil ascunsă o bătrânețe
în fiece tic-tac adormit, o moarte
corabia mea se duce-n naufragiu
cu marinari bolnavi de nemurire
mi s-a umplut gura de sare
***
Final
aceste pretenții sunt absurde utopii cioplite în piatră
te chem să cernem nisip
trec câini cu limba scoasă
ceasuri moarte în cocorii de iarmaroc
nu plouă, jghiaburi inutile
cănile goale vor buze
toarte
apa ta amniotică te făcea de râs
mamoșul te pipăia lubric deși încă nu te născuse-și
și tu dansai grețos
și eu muream
și prietenii tăi stăteau pe vine pe mormântul meu deschis
asta e tot.
