Așa de frig și de liniște...

Creation Category: 

 

  
  
 

Cît de frumoase sînt glicinele zilelor tale
în ceasuri de restriște,
îngălbenind fotografii înșirate aiurea
prin locuri în care lumina nu mai ajunge decît sub forma
unor trădări plătite pînă la urmă prin singurătate,
o Maja desnuda la sfîrșit de Septembrie
într-un fel de născocire a privirii întoarse înapoi
pînă în viscerele pămîntului, atît de înțelept de altfel,
încît să înțeleg pînă la capăt fiecare lovitură de daltă,
melcii,
vîrful măturii, după ce ai dat cu ea peste o podea plină de praf
inclusiv libertatea-mi de-a ratăci în pustiu
asta contează mai puțin, e pe gratis,
un fel de-a tatona spațiul în care
atîtea lucruri au rămas neîntîmplate
precum mîinile mele încă tînjesc, să atingă fericirea,

pînă la urmă nevoia de mituri e și aceasta o nostalgie
purificată de aceeași flacară
care se ridică pentru a spune, mereu melancolic
că Timpul fără Dragoste,
e gol...

 



You voted 'down'.