Între inefabil și tonuri din Noile Hebride

Creation Category: 

Cîteodată mă dor cuvintele
la capătul dinspre nord al iernii,
alteori sîngerez sub frînghii de ape și-mi pare
că nu mai aud nici măcar întrebările, pe care de obicei
mi le pun singură, amețită de soare și regretul de a nu-mi fi de ajuns poteca șerpuită la care duce Karuma.

de mîine mă voi privi din nou în oglindă
mai tulbure, mai gri,
cu un suflet bîntuit de îndoieli
de parcă asta mi-ar fi singura datorie
irepetabilă,
a failure of feeling, altfel, nimic care să mă deruteze
din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit
într-o altă ordine, după colț, pe furiș
crengile unor arțari bătrini amestecîndu-se cu lumina
într-o formă de fugă la două voci,
noi înșine străini în propria-ne viață.

dincolo de formele cu care ne-a obișnuit
neoclasicismul,simt gustul  palmelor tale
și știu că ne aparținem cu ochii închiși

pînă la sfîrșit...

 

 
  

 



You voted 'down'.