În vizită la Ussais

Din volumul "În vizită la Ussais"

Ussais



Ussais păstorul
deapănă fire de zbucium.
Sub el nisipul ia formele unei răscoale,
scutul din lemn așteaptă resurecția,
femeia-i cară apă în gură
ca să aducă un strop însetatului,
verdele ochilor ce se pierd în zare.
Ussais... strigă ecoul.
Ussais... freamătă calul alb în spume,
dar barba poetului se înfioară.
Câtă frumusețe e în grădina mea... zise Ussais și goni fluturii ce i se roteau în jurul burții.
Alese unul care îi semăna leit și îl băgă în gură.
Rămase extatic cu o aripă lipită de buza inferioară până se stinse și ultima zbatere..