Înainte de a începe povestea lui Avram, Editorul face din nou o pauză. Folosind scrierea sursei P („Preoțească”), dă din nou genealogia neamului lui Shem până la Avram. Vedem că vârsta patriarhilor începe să scadă. După ce Șem trăiește șase sute de ani, fiul lui, Arpacșad trăiește „doar” vreo 440, ca și fiul acestuia Eber – dar începând cu Peleg vârsta se reduce la ceva peste 200... De asemenea, vârsta la care patriarhii dau naștere întâilor lor născuți scade dramatic – de la 100 la cca 35. Avram va fi excepția.
Apropiindu-ne de patriarhul Avram, vedem că bunicul lui Nahor a născut pe Terah, care la rândul lui a născut trei fii: Avram, Nahor și Haran. Haran l-a născut pe Lot, care va apare mai departe în povestea noastră, dar apoi a murit „în fața tatălui său”, în cetatea Ur a Chaldeii.
Avram este primul și cel mai important patriarh legat direct de istoria evreilor. Locul deosebit pe care îl ocupă în Biblie este recunoscut atât prin numărul mare de pagini dedicate lui, cât și prin întâlnirile lui cu Dumnezeu – dar mai ales prin Legământul încheiat de el și Dumnezeu. El este primul care își părăsește religia, încetează să se închine idolilor primind religia monoteistă a unicului Zeu, dar și cel care, ascultând îndemnurile acestui zeu personal, își părăsește locurile și familia pentru a călători în Canaan, viitoarea țară a evreilor.
